Cearta.Subiect tabu,dar frecvent!

Pareri.Sfaturi.Analiza..sau nu?:D

Cat de greu este de obicei sa comunici?
dar,cat de greu este de obicei sa te certi cu o persoana?
Un motiv stupid, o parere diferita, si totul se duce pe apa sambetei.Cat de profund regreti atunci cand vechiul/a prieten/a intra pe mess,in clasa,sau intr-o incapere si trece pe langa tine, nu te baga in seama?? Ti se pare usor de suportat? Sa vezi persoana cu care odata radeai, sa ii observi miscarile atat de familiare,sa remarci glumele la care radeati impreuna. Totul este ireal. Sau nu...?
Acum ma gandesc, vina cui este? Cine se face vinovat pentru tacere? Pentru cearta? Tu ai zice "el".El ar zice "tu". Raspunsul? Amandoi....
Cand te-ai gandit ultima data la ce te enerveaza?Sau, la cat de tare te enervezi? Poate fi un motiv simplu, o cearta imatura pentru o chestie insignifianta,sau un motiv bine intiparit. Cine renunta? cine se sacrifica pentru relatia asta amicala? Nu te-ai gandit niciodata la asta, asa'i? Sa dai un picut de la tine, desi stii si afirmi sus si tare ca TU ai dreptate,el greseste.
Majoritatea nu se pun in locul persoanei respective.
Nu te-ai intrebat niciodata cum se simte partenerul tau de cearta.Daca il doare,sau nu ii pasa.nu?^^ Stiu senzatia.Si atunci ma intreb,de ce nu'i lumea mai buna?? E o intrebare penibila,indeed, dar, daca te uiti mai bine, observi ca toti vor ceva.Oricat de mic. Sentimente precum gelozie,ura,invidie,tristete,posesivitate sunt amplificate de teama de a nu pierde, de a nu da satisfactie celuilalt. Si atunci ma intreb...de ce? Ce iese prin asta? ce iese prin bataie/cearta/tipat? O mare problema,incurcatura:)) niciodata nu mi'a placut cearta,insa, sincera sa fiu, ma supar repede, pt ca,recunosc,am asteptari uriase de la amicii mei.Nu stiu de ce, asa sunt eu... Am incredere in oricine,pana fac un pas gresit.Insa, cu prietenii, e alta chestie.
Daaar sa revenim la subiectul-problema. Sincera sa fiu, v-as recomanda calduros sa va calmati si sa numarati pana la 10. Sa fiti stapani pe situatie. Nu rezolvati nimic printr-o criza de nervi, bine, poate obtineti o reducere la spitalul de nebuni,insa nu va recomand:D. Fiti calmi, inexpresivi"nepasatori",cum ar zice ei.Asta va lovi partenerul de cearta cu mai multa putere decat orice alt pumn.


ps: Dar cand nu se astampara, o castana bine plasata destinde atmosfera si elimina presiunea din aer^^ cel putin pana cand isi revine cel lovit.;))

Vis androgin. Dorinte fatale. Ispite bolnave

X (09.01.2010 11:41:01): wtf ...el si o relatie
Bloodyx XoX (09.01.2010 09:41:12): adica?
X(09.01.2010 11:41:12): nu exista asa cv
Bloodyx XoX (09.01.2010 09:41:21): O.o
X(09.01.2010 11:41:31): exista doar el and somebody to hump eith
X (09.01.2010 11:41:35): with
Bloodyx XoX (09.01.2010 09:41:44): doar ce mi'ai spulberat sansele de a ma salva de un an de singuratate
X (09.01.2010 11:43:42): da stiu...dar trebuia sa stii adevarul..

ihh, wtf? wth? Holly shit O.o Cum imi aleg eu intotdeauna persoana nepotrivita? Oricum ar fi, nu prea pot sa cred.. Adica, mi9'am facut o parere gresita.. printul meu este de fapt persoana care are de gand sa isi bata joc de mine *o* Tipul cu care ar fi fost dragut sa ai o relatie, nu da doi bani pe sentimente. ihh, cam dificil..


Oricum ar fii, nu sunt suprinsa. Totusi.. My sunrise avenue este acaparat de fum. un fum inecacios. Aparente.. Aparente morbide. Se potrivesc.. El.. cum e el.. Ea.. inselandu'l.. Imi e mila de ei? Un gram sau doua.. Adica el nu merita acest lucru.. si nici ea..

De ce lumea este atat de rea? De ce ne gandim intotdeauna la propria persoana mai intai? Ce ne face atat de egoisti, atat de rai, de cruzi? Cum am devenit asa?? Ce se va alege de toate visurile inocente, de puritate, de speranta care neincetat infloreste in adancul sufletului lor? Eu imi pastrez optimismul:XContinui.
Flirtez.
Ma bucur de viata.
Zambesc si primesc zambete.
Complimente mai mult sau mai putin discrete.
Colorez.
Visez.
Sper.
Astept.
Am idealuri.
Nimic nu se va schimba.
Am invatat ca ce nu te omoara te face mai puternic.
Prin fiecare por curge cate un rau de fericire.
Cascada vietii. Optimismul sperantei.
Resurse inepuizabile.
Prieteni falsi inlaturati.
Cunostinte redobandite.
Fericire.

Acesta este numele tau?

Ascuns dupa un colt de lume

Scoala incepe. Mmmm, nu imi convine deloc. Dupa o vacanta plictisitoatre, inchisa in casa, fara acces la net in ultima saptamana, certuri & co. ma asteapta o teza grea, colegi curiosi, profesori turbati si zapada din plin.. La ce ma mai pot gandi in clipele astea? Ce ma mai tine la suprafata? Persoana ascunsa, in umbra. Imi coordoneaza lent miscarile, imi readuce culoarea trandafirie in obraji(care, sincer sa va spun, mi'a lipsit cu desavarsire), priviri fugare, zambete furate.
Si parca pare imposibil.. Printre blocurile pierdute se revarsa lumina soarelui, puternica, invingand intunericul ce imi taie calea spre fericire. Surade rar, dar atunci cand o face intreaga mea lume e pe cale sa se sparga.Cuvintele au fost intotdeauna de prisos. Nu mai mult de o unealta pentru a exprima ciudateniile fiintei umane. Ranile trecutului se cicatrizeaza incet dar sigur. El e medicamentul meu. super medicamentul meu. EL e umbra, el e aerul atat de necesar vietii, el nu e un drog, nici pe departe, e Cea mai dulce ciocolata. Nu ingrasa, doar vindeca. Nu creeaza dependenta. Lucrurile simple devin complicate. Un telefon inofensiv schimba radical lucrurile, si modul in care este privit. Inainte de vacanta era un ideal. Acum e o dorinta. Nu dau nume sau indicii. Daca va citi, isi va da seama.