Ascuns dupa un colt de lume

Scoala incepe. Mmmm, nu imi convine deloc. Dupa o vacanta plictisitoatre, inchisa in casa, fara acces la net in ultima saptamana, certuri & co. ma asteapta o teza grea, colegi curiosi, profesori turbati si zapada din plin.. La ce ma mai pot gandi in clipele astea? Ce ma mai tine la suprafata? Persoana ascunsa, in umbra. Imi coordoneaza lent miscarile, imi readuce culoarea trandafirie in obraji(care, sincer sa va spun, mi'a lipsit cu desavarsire), priviri fugare, zambete furate.
Si parca pare imposibil.. Printre blocurile pierdute se revarsa lumina soarelui, puternica, invingand intunericul ce imi taie calea spre fericire. Surade rar, dar atunci cand o face intreaga mea lume e pe cale sa se sparga.Cuvintele au fost intotdeauna de prisos. Nu mai mult de o unealta pentru a exprima ciudateniile fiintei umane. Ranile trecutului se cicatrizeaza incet dar sigur. El e medicamentul meu. super medicamentul meu. EL e umbra, el e aerul atat de necesar vietii, el nu e un drog, nici pe departe, e Cea mai dulce ciocolata. Nu ingrasa, doar vindeca. Nu creeaza dependenta. Lucrurile simple devin complicate. Un telefon inofensiv schimba radical lucrurile, si modul in care este privit. Inainte de vacanta era un ideal. Acum e o dorinta. Nu dau nume sau indicii. Daca va citi, isi va da seama.