Dupa furtuna...

Dupa furtuna...

........apare soarele. Un soare bland, dar relativ rece.

"L-am vazut ieri, era cu gagica'sa."
"Cum?Are priete...de cat timp?"
"In jur de trei saptamani"

Nu ma mai afecteaza.. Constientizez ca nu va mai fi la fel. Nimic. Idealul meu a disparut.. Spuf!! Si nu mai e...
Dar asta nu inseamna ca nu am prieteni. Care tin la mine... Ce au scris doua dintre ele???

Super prietena mi'a spus in felul urmator:


"POTI SA INCETEZI O DATA SA ITI MAI PESE DE EL SI SA ITI PESE DRACU DE TINE? CAT DE PROASTA POTI SA FII SA NU TE SIMTI BINE DUPA FAZA ASTA SI INCA SA MAI ITI PESE DE CE SIMTE EL?GANDESTE-TE FEMEIE SI LA TINE!EL S-A GANDIT LA TINE CAND A FACUT TOATE ASTEA?"


Nu pot fi indiferenta. as fi o nesimtita.. Nu sunt genul ala de persoana.. nu sunt.. Dar.. pfff, ce naiba. Are dreptate? oare chiar are dreptate???Mi'a zis cat de mult am contat in ochii lui. Dar.... Pff.. Dragostea e oraba.

o buna amica, mi'a spus acum doua minute ceva in genul:

"Timpul nu se opreste in loc,trebuie sa iti schimbi tu mentalitatea,sa porti o discutie cu tine,sa te analizezi, si iti recomand sa folosesti timpul asta pt asta.Cu siguranta nu existi pt cineva,existi pentru tine.Lupti pt fericirea ta departe de oamenii care te fac sa suferi(NU A VRUT SA MA FACA SA SUFAR! AM ZIS SI O REPET) . Lupta pt fericire o duci INTOTDEAUNA singur, abia cand dai de acel cineva care te merita si care te face FERICIT, lupti pt a mentine ceea ce ai, dar ca om, luptele cele mai grele si definitorii vietii le porti SINGUR. Privesti totul mult prea idealist pisi . Trebuie sa iti fii tu alaturi ca sa reusesti. Dar tu nu vrei sa ai incredere in tine si incerci sa lasi greutatea pe care o porti,pe care o purtam toti, pe umerii altcuiva. Ei bine, nu se poate. Tu incerci sa gasesti lucruri care sa te faca fericita. Atat timp cat tu nu ajungi la concluzia ca fericirea ti-o construiesti singur, nu vei reusi, pt ca vei astepta minuni de la altii. Si lucrurile sunt facute sa vina de la sine. Degeaba cauti, in zadar, acel cineva, acum cand lucrurile sunt asa cum sunt.
Eu personal am invatat ca INTOTDEAUNA, indiferent cat de mult tii/placi/iubesti pe cineva, trebuie sa fii realist si sa ai puterea sa te detasezi atunci cand acel cineva te va rani cu intentie sau fara. (Dar eu nu stiu sa fac asta.... Atunci, ea mi'a raspuns:trebuie sa iti propui sa faci asta de la bun inceput. trebuie sa fii egoista,trebuie sa tii la sentimentele tale. Trebuie sa le oferi cu masura dragostea ta, pentru ca cel ce o primeste sa fie recunoscator, sa vrea mai mult, si sa ii oferi atunci cand vezi ca si el, la randul lui, ofera cu usurinta ceea ce tu dai cu masura. Intelegi? trebuie sa constientizezi ca TU contezi, indiferent cat de egocentric ar suna) ."

Pfff, e greu sa te gandesti la atatea lucruri intr-o zi, intre patru pereti. Cert e ca usor usor va trece si asta. Focul, care nu stiu cum s-a aprins, se va stinge, si dorinta aceea arzatoare va mocni incontinuare inauntrul meu. Pentru ca daca eram curajoasa in seara aceea, daca nu fugeam, nu as fi trecut prin asta.

Vreau sa imi cer scuze daca postul acesta sau cele anterioare au ranit o anumita persoana. Nu a fost cu intentie Sebz. Voiam sa ma descarc, iar asta e cea mai buna metoda. Imi pare rau. Era probabil mai bine sa nu te sec atat. Nu ai vrut sa'mi faci nici un rau. Si probabil ca nu ai facut nimic cu intentie. Nu te voi mai deranja. Am cam inceput sa regret ca ti-am dat linkul. Scuzele nu mai au nici un rost... Insa, nu voi sterge cu buretele ce-a fost. Nu pot. Nu vreau. Nimeni nu o va face. Ce'a fost insa nu va mai fi, din cauza unei greseli copilaresti.............


PS: multe persoane ma vor omori pt postul asta, va rog doar, intelegeti pt ca nu imi sta in fire sa ranesc pe nimeni. Stiti ca sunt PREA slaba...

Dreaduri.

Dreadurile: tot ce trebuie sa stii

Ce m-a pocnit in ziua de Craciun? Hmm, sa'mi fac dreaduri. Am vorbit deja^^ Insa se pun urmatoarele probleme:

1) (avand in vedere ca ai mei vor face o criza cand ma vor vedea) Unde le spun eu ca sunt 5 ore?asta daca nu chiulesc o zi de la scoala, evident... 2) as putea sta cu ele pt totdeauna? Nu prea imi surade ideea de a ma tunde periuta :)) (asta daca nu le desfac cu penseta:))) 3)ma vor primi la scoala?(vb ta aly, nu bag mana in foc:|) 4)imi va sta bine?sau voi arata ca un arici nervos ?O.o

Deci, sa va lamuresc :))

*Pretul e variabil la un salon special( de la 150 lei in sus). Depinde, evident, de lungimea parului, cat de des este, si cate 'codite rasta' vreti. * Dureaza intre 5 si 8 ore sa ti le faci, o codita necesita 10 minute, sau ceva in genul. *Dupa cautari seculare, am descoperit ca CEARA SI ARSUL PARULUI SUNT O PROSTIE!!! Pur si simplu iti innoada parul si ti'l incalceste cu ajutorul unei crosete(am impresia). *Te speli pe cap cum poti, insistand pe scalp. Cu timpul se va obisnui... * Se poarta in coada, sau, deopotriva, desprinse, insa sunt ft funky si accesoriile pt dreaduri sau o simpla bentita! *Daca vrei sa scapi de ele, singura modalitate ar fi sa te tunzi 0, sau cu ajutorul unei pensete(desii nu garantez:|) *Sunt foaaarte dragute:X si mai mult ca sigur lumea va va arata cu degetul pe strada ( s'o spunem drept, e boring sa porti parul pe spate, sa iti atarne sec:|) * Am auzit ca este un proces dureros si cade mult par! Asa ca fii tare dude! O.o * V-as sfatui sa vorbiti cu un hair stilist, care STIE sa faca, si ARE EXPERIENTA in chestia asta, desi sunt ft multe persoane necalificate i think, care se pricep, de asemena.


Eu una as vrea, insa nu am lungimea necesara. La spate vreo 30cm si bretonul de 15, si mentionez :

LUNGIMEA PARULUI VA TREBUI SA FIE DE CEL PUTIN 15 CM, PT CA, ALTFEL, VEI ARATA FT CIUDAT! desi gusturile nu se discuta ^.^
Am hotarat sa scriu despre dreaduri pt ca toti imi zic "frate, esti nebuna". Sunt 'la moda' 8-| , nu va faceti griji, iar eu imi voi face cat mai curand, poate chiar in vacanta asta.

Muult mai multe informatii gasiti pe siteul : http://dreaduri.wordpress.com



PS: ma cazeaza cineva daca ma dau ai mei afara din casa?:D

Viata mizera...

My drug.My lover.My killer [fragment]

Ceasul meu lenes arata ora unsprezece, cand, pe nepusa masa, vine cineva in fata mea si se aseaza pe un scaun mic, din lemn, cu o punga din carton in mana. Ingrozitor. Vomita, saraca fata, nu arata prea bine din spate. Avea parul blond, lung pana la ceafa, stralucitor. Era mai inalta decat mine. Am presupus pe loc ca facea parte din grupul celor mai mari elevi.Nu mi-as dori sa fiu in locul ei. Parea sa se simta intr-adevar rau. Imi provoca mila, dar si un bizar sentiment...de protectie.Simteam nevoia sa o protejez, sa ii alung senzatia de rau, de greata.
Dupa jumatate de ora, se ridica si pleca. Atunci am observat. Nu era fata, ci....cel mai frumos baiat pe care l-am vazut vreodata.Ochii migdalati, caprui, ii erau intredeschisi. Buzele subtiri, dar gingas conturate, ii pareau rosii si schitau un zambet trist, indreptat spre...mine. I-am observat atunci genele lungi, angelic de lungi, indreptate spre cer. Era imposibil. Era prea frumos. Ochiii imi scanteiau. Focul dinauntrul meu izbucni violent, lovind bariera reprezentata de mine. Un impuls ciudat ma impingea spre el. Magnetiza orizontul. Mirosul proaspat de brad imi ardea narile. Nu mai cunoscusem pana atunci pe cineva atat de impunator.Scena dura o secunda. Pret de o clipa in schimb, privirea lui tulburatoare imi imobiliza corpul, ma tintui pe scaun. Am afisat un suras nehotarat. Nu prea stiam ce sa fac, cum sa ma comport.Peisajul, locul in care ne aflam, erau lejer eclipsate de aceasta entitate mistica, cu o aura atat de pura, nevinovata. Se misca aproape instantaneu pasind gratios pe langa mine, pe langa scaunul meu, in spate. Macar el. Eu? Eu zaceam paralizata, incapabila sa-mi explic euforia ce pusese stapanire pe mine. Tipetele infiorator de tacute se pierdeau in gat. Nu aveau nici o sansa impotriva lui. Si nici eu. In nici un caz. Da dragule, aveai sa pui stapanire pe mine in curand.

Intre Vis si adevar.

Zgomotul strident al tastelor nu ma mai speria. Scriam feeric... Vestea ma lovi frontal. Nu stiam ce sa cred. Suferinta, bucuria, speranta revederii, toate s'au spart. Deodata. Ireal!!! Si-a batut joc de mine. De ce? Ce i-am facut.... L-am iubit, e o crima? Este viciul meu. Era viciul meu. I'm so tired. Cum se poate? De ce? doua randuri distrug sperantele unui copil. Lumea e cruda. Adevarul amar. Vreau sa visez. Vreau sa visez in culori. alaturi de el, pe un curcubeu, sa cad in puf si sa il stiu aproape. sa il tin de mana si sa imi spuna ca e al meu. Forever. Toate sperantele s-au SPULBERAT...


"I'a zis lui ca nici daca erai ultima fata dupa pamant nu s-ar cupla cu tine.ca se poarta dragut cu tine doar pentru ca va stiti de atata timp."

Ce usor. Cat de usor m-ai ucis. Ochii tai caprui, mari, limpezi nu ma vor mai ajuta. Singurele cuvinte pe care ti le-as mai adresa sunt:

"The saddest part isn't that with each passing day I feel like I need you more, but it's the fact that you don't need me at all." Te urasc. ti-ai batut joc de mine. M-ai facut sa cred ca am sanse, m-ai ridicat pe cel mai inalt nor, si mi'ai dat drumul. Sa cad, fara sa iti pese. Ti-ai continuat viata, m-ai lasat in spate...Tu pluteai. Pluteai in nepasare. Eu ma adanceam in abis.

Ma voi ridica! iar daca ma vei impinge de pe norul meu roz, te voi trage dupa mine!!

~Confessions of a broken heart~