Zgomotul strident al tastelor nu ma mai speria. Scriam feeric... Vestea ma lovi frontal. Nu stiam ce sa cred. Suferinta, bucuria, speranta revederii, toate s'au spart. Deodata. Ireal!!! Si-a batut joc de mine. De ce? Ce i-am facut.... L-am iubit, e o crima? Este viciul meu. Era viciul meu. I'm so tired. Cum se poate? De ce? doua randuri distrug sperantele unui copil. Lumea e cruda. Adevarul amar. Vreau sa visez. Vreau sa visez in culori. alaturi de el, pe un curcubeu, sa cad in puf si sa il stiu aproape. sa il tin de mana si sa imi spuna ca e al meu. Forever. Toate sperantele s-au SPULBERAT...
"I'a zis lui ca nici daca erai ultima fata dupa pamant nu s-ar cupla cu tine.ca se poarta dragut cu tine doar pentru ca va stiti de atata timp."
Ce usor. Cat de usor m-ai ucis. Ochii tai caprui, mari, limpezi nu ma vor mai ajuta. Singurele cuvinte pe care ti le-as mai adresa sunt:
"The saddest part isn't that with each passing day I feel like I need you more, but it's the fact that you don't need me at all." Te urasc. ti-ai batut joc de mine. M-ai facut sa cred ca am sanse, m-ai ridicat pe cel mai inalt nor, si mi'ai dat drumul. Sa cad, fara sa iti pese. Ti-ai continuat viata, m-ai lasat in spate...Tu pluteai. Pluteai in nepasare. Eu ma adanceam in abis. Ma voi ridica! iar daca ma vei impinge de pe norul meu roz, te voi trage dupa mine!!
~Confessions of a broken heart~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu